Arnica

În zgomotul clopoțeilor, o căruță își face apariția pe neașteptate. Pe marginea acestei simple căruțe, niște bușteni de lemn au fost legați numai cu câteva frânghii. Căruța trece încet pe lângă frumoase case de lemn și pe lângă sătenii care greblează fânul și îl aranjează în grămezi mari. Atunci când căruță se oprește, oamenii fac o pauză și încep să discute liber și deschis. 

Au trecut numai doi ani de când drumul a fost asfaltat până în Satul Ghețari, acolo unde Florin Păcurar locuiește pe timpul verii. Acest profesor în vârstă de 38 de ani predă Managementul Pășunilor la Universitatea din Cluj-Napoca și coordonează de asemenea Proiectul Ecoflora. În cadrul acestui proiect, sunt realizate studii ale plantelor din zonă și se urmărește păstrarea utilizării plantelor medicinale ca o resursă naturală de valoare în România. Dl. Florin a venit aici cu numai 15 ani în urmă, pentru a-și finaliza lucrarea de dizertație. Astăzi, acesta este proprietarul a două case de lemn, unde lucrează atât studenți, cât și angajați, pe întreaga durată a sezonului arnicăi.

Pe măsură ce merg către casă, profesorul le spune studenților despre beneficiile plantelor de luncă. Cea mai importantă plantă în procesul de înflorire, cu flori galbene strălucitoare, care formează rozete verzi din frunzele sale la nivelul solului, este Arnica montană. Proprietățile sale vindecatorare îi conferă calitatea unui ingredient premium în remediile tradiționale.

În Munții Apuseni, arnica asigură de asemenea și generarea de venituri pentru localnici și combaterea sărăciei, iar localnicii se preocupă de supraviețuirea arnicăi. Cantități importante de arnică sălbatică cresc pe dealuri și pajiști în cadrul Munților Carpați, care include Munții Apuseni. Însă planta este foarte sensibilă. Dacă prea multe vaci pasc pe pajiști sau dacă fermierii folosesc îngrășăminte chimice, arnica reacționează imediat la schimbarea condițiilor solului și dispare. Este foarte fragilă și se dezvoltă numai pe terenurile predominant naturale. Deși există posibilitatea de a cultiva arnica, este însă dificil să crească, păstrându-se în același timp biodiversitatea și condițiile naturale din regiune, de aceea este esențial că plantele să fie culese din sălbăticie.

“Ne dorim ca în această zonă să creăm un model de dezvoltare care să le permita oamenilor să conștientizeze potențialul a ceea ce putem face,” spune dl. Florin. Mâna de lucru ieftină și ingredientele brute la un preț accesibil nu ar trebui s reprezinte principala motivație pentru dezvoltarea de proiecte în această zonă, ci mai degrabă corectitudinea muncii desfășurate, precum și calitatea serviciilor oferite. Dl. Florin este preocupat să susțină dezvoltarea în agricultură și în tehnicile de culegere a unor practici care subliniază modul în care plantele sălbatice pot fi culese într-o manieră echilibrată și rațională, fără să afecteze ecosistemul natural, obținând totodată produse de înaltă calitate.

Pentru atingerea acestui obiectiv, Florin și colegii săi germani realizează în fiecare an sesiuni de instruire cu localnicii implicați în recoltarea arnicăi, iar materialele de prezentare cu simple ilustrații arată metoda ideală pentru recoltarea corectă a arnicăi. 

Mulți oameni se întorc la sate pentru a ajuta la recoltarea arnicăi, își petrec vara muncind pe pajiști și locuind în case modeste. Atunci când Florin trece cu mașină prin zona Călineasa, ei îi fac semn cu mâna și îl întreabă: “exista vreo posibilitate de muncă pentru fiul meu?”, îl  întreabă o doamnă mai în vârstă, stând lângă gardul casei sale. “Vom începe în zilele următoare,” îi răspunde Florin. Oamenii din această regiune au conștientizat în acest fel valoarea naturii.

Pe măsură ce soarele dispare în spatele brazilor, începe munca în casa lui Florin. Studenții săi ajută la procesarea arnicăi. Unii golesc pungile cu flori pe o masă metalică, pentru ca apoi ceilalți să elimine florile nepotrivite dintre acestea. Ulterior, florile curate sunt întinse pe anumite plase special țesute, pentru ca apoi să fie așezate unele peste altele în cuptorul pentru uscare.

Recoltarea a început, iar acest lucru înseamnă că pentru Florin și colegii săi, următoarele săptămâni vor fi obositoare, pentru că vor lucra din zori pân seara târziu. Însă acest lucru înseamnă totodată că își ating un alt obiectiv de dezvoltare durabilă: recoltarea plantelor sălbatice conferind beneficii atât oamenilor, cât și naturii. A devenit deja o provocare să îi convingă pe tinerii din zonă că au un viitor chiar acolo la ei în regiune. Mai mult decât atât, va deveni din ce în ce mai importantă păstrarea habitatului natural al arnicăi, prin inițiativele potrivite. Însă dacă oamenii cred că viitorul este promițător datorită acestor minunate flori galbene de arnică care se găsesc din abundență pe pajiști, atunci există puține motive de îngrijorare pentru viitor.